Viața, prima la stânga…

Iubesc orașele mari, care-ți rămân necunoscute oricât le-ai lua la pas. La fel cum iubesc oamenii complicați, din care n-apuci să cunoști decât niște frânturi, oricât timp ai petrece cu ei. Le cunoști intrările principale, te simți oareșcum safe, drumurile cele mai circulate sunt decent asfaltate și luminate și, pe măsură ce le tot calci, … Continuă să citești Viața, prima la stânga…

Publicitate

Super, mega, giga fucking respect!

"Un singur lucru îți promit... super, mega, giga fucking respect!" Așa e, ăsta-i singurul lucru pe care ai putut vreodată, într-un moment de euforie probabil, să-l promiți și, ce să vezi, e tot singurul lucru pe care n-ai fost în stare să-l respecți. There's no respect on the menu. Thank you! Check, please! Să nu … Continuă să citești Super, mega, giga fucking respect!

Femeia cu palton negru

O văd de departe. Are un palton negru, croit parcă special pentru ea, cu gulerul ridicat, cât să-i acopere un pic tunsoarea scurtă si impecabil aranjată. Nu-mi pot lua ochii de la ea... ciorapii mați completează perfect pantofii și micul lor toc și maresc pasul, sperând să pot s-o ajung. La limita dintre verde și … Continuă să citești Femeia cu palton negru

Doar ni se pare că ne știm!

Ne întâlnim cu oameni, întindem mâna, ne zicem numele, povestim tot felul de nimicuri, mai scăpăm și niște adevăruri mai grele un pic, ne bem cafelele și plecăm. Dacă întâlnirea a fost mișto, irelevant dacă a fost date sau business sau whatever, primul lucru pe care-l facem e să ne căutăm reciproc prin online. Aveam … Continuă să citești Doar ni se pare că ne știm!

Dacă nu-ți e frică, s-ar putea să nu merite! 😉

Am auzit de atâtea ori "come on, ce tot atâta luat de cap? You're not 16 anymore". I'm not, dar dacă am o pasiune-n viața asta, aia e pentru oameni și pentru felul în care mă fac să mă simt. Iubesc să mă îndrăgostesc, chit că mi-e frică de mor, și fug, și revin (avoider, … Continuă să citești Dacă nu-ți e frică, s-ar putea să nu merite! 😉

Fier pe fier

I s-a oprit, pentru câteva secunde, respirația. Șirul lung de roți încetinea aritmic, aproape infarctic, dar mintea lui făcea infinit mai mult zgomot decât scârțâitul asurzitor al fierului pe fier. Și-a acoperit urechile și i-ar mai fi trebuit o pereche de maini să-i acopere și inima. Dar nu... nu le mai avea.  Privește lung cele trei trepte metalice. … Continuă să citești Fier pe fier

Un oraș de oameni singuri

Vărsase paharul de vin în timp ce-și deschisese laptop-ul ca să-și facă de lucru. Uneori putea să stea pur și simplu, fără să facă nimic, dar azi fusese frig, iar zăpada dată, cu o mătură veche, de pe mașină, drumul alunecos, chiar dacă destul de gol, șoferii stresați, pietonii nervoși, toate o obosiseră și nu … Continuă să citești Un oraș de oameni singuri